6 mar. 2023
Mașinile sunt roșii
Emisiile sunt albastre
Am rămas fără benzină
Și tu la fel
Acestea sunt poveștile a șase persoane care s-au despărțit de mașinile lor pentru a trăi vieți mai fericite, sănătoase și sustenabile.
Sunt părinți, antreprenori, activiști de mediu – oameni din diferite pături sociale – care și-au dat seama că viața fără o mașină personală are mai multe de oferit.
Hendrik și-a imaginat viitorul prin lentilele stereotipice ale vieții de suburbie — o viață la marginea orașului cu două mașini personale. Dar planul s-a schimbat, iar familia sa trăiește acum în centrul orașului.
Mutarea i-a permis lui Hendrik să scape și de a doua mașină și să reaprindă o dragoste mai veche pentru bicicleta cargo. Acest vehicul super practic poate transporta cumpărăturile familiei și pe cei doi copii. De fapt, în orașul aglomerat al lui Hendrik, grădinița e chiar mai aproape cu bicicleta decât cu mașina.
Hendrik crede că generația copiilor săi n-o să se mai grăbească să-și obțină permisul de conducere la 18 ani. Și că în 10 ani, bicicletele vor devine un mijloc de transport folosit mai des pe străzi.
Află toată povestea lui Hendrik aici.
Ca instructor executiv cu experiență în performanță susținută, Silvia s-a mândrit mereu cu faptul că a format echipe în care oamenii și sustenabilitatea sunt pe primul loc.
Pandemia de COVID-19 și lucrul de acasă au determinat-o pe Silvia să-și regândească modul în care se deplasează și să-și arate latura ei sustenabilă. Mai exact, Silvia s-a mutat într-un oraș universitar mic ca să meargă mai mult pe jos și și-a vândut mașina.
„Să ai un comportament sustenabil înseamnă multe lucruri”, spune Silvia. E folosit în context climatic, dar înseamnă și că o persoană se simte în largul ei și se bucură de mediul înconjurător.
De altfel, Silvia petrece câte o oră afară în fiecare zi. Și în lumea noastră, unde ești înconjurat de stimuli, acest obicei poate deveni benefic pentru oricine.
Citește povestea Silviei aici.
Văzând că mașina ei stătea parcată în 95% din timp, dar tot necesită să fie întreținută, Liina a realizat că relația ei de 13 ani cu Citroën-ul din parcare a ajuns la final.
Liina simțea că trăiește o viață iluzorie și că voia să fie un model mai bun pentru fiica ei adolescentă. Așa că despărțirea de mașină a devenit o parte dintr-un plan mai mare de a avea o viață mai sustenabilă.
Brusc, i s-a deschis o lume nouă. A început să se întâlnească des cu prieteni vechi în drumurile ei și, ca orice alt extrovertit, și-a făcut prieteni noi. În plus, de când nu mai merge cu mașina a început să primească mai multe complimente decât oricând.
Liina nu a încercat să îi convingă și pe alții să se despartă de mașinile lor, dar a inspirat oamenii din jurul ei să-și reconsidere relația cu mașina personală.
Citește povestea completă a Liinei aici.
Kadri este CEO la o companie din domeniul tehnologiei care se concentrează pe educare și bunăstare. În drumul ei către o viață mai fericită, și-a dat seama rapid că mașina personală nu e o necesitate.
Când Kadri locuia la periferie, familia ei deținea două mașini pentru că ambii părinți trebuiau să ajungă la locurile de muncă aflate în direcții opuse.
După ce s-a mutat în centru, Kadri a decis să se despartă de mașina ei simpatică, un Fiat 500. Decizia s-a potrivit cu stilul ei de viață minimalist și i-a permis să se concentreze pe lucrurile importante.
Kadri se deplasează acum cu trotineta electrică, iar acest lucru îi permite să admire fiecare schimbare de anotimp și să respire aer curat în fiecare zi.
Citește povestea lui Kadri aici.
Când al treilea copil a venit pe lume, Anna-Greta a stat acasă luni întregi, iar același lucru s-a întâmplat și cu mașina ei Subaru Legacy. Când s-a întors la serviciu, a început să se deplaseze mai mult cu bicicleta, așa că s-a despărțit de mașina ei.
Unii ar presupune că pentru o mamă acest lucru e un coșmar logistic, dar pentru Anna-Greta viața a devenit mai ușoară. Se sfârșiseră drumurile la spălătorie și momentele în care trebuia să fie șoferul familiei.
Anna-Greta a reușit într-un final să recupereze timpul pierdut în trafic, adică aproximativ șase ore pe lună, pe baza calculelor ei. Anna-Greta profită de acest timp ca să-și extindă compania către noi sectoare de activitate, cum ar fi silvicultura.
Citește povestea Annei-Greta aici.
Până la cei 61 de ani ai săi, Aivar a trăit o viață bogată. A fost atlet, actor, antreprenor și mentor. A ajutat multe persoane să-și atingă potențialul și adoră să stea în mijlocul oamenilor.
Aivar era un mare împătimit al mașinilor și își cumpăra modele noi, abia ieșite din fabrică. Odată cu trecerea anilor însă, a început să prețuiască mai mult să fie activ și să petreacă mai mult timp cu cei din jur. El crede că deținerea unei mașini a devenit un soi de cult pentru oameni, ca să-și justifice iluzia libertății și a statutului.
Aivar se deplasează acum cu mijloace de transport în comun și a redus astfel din cheltuielile familiei. În plus, citește mai mult și ajunge acasă mai odihnit.
A părăsit cultul mașinii personale de mai bine de un an, iar efectele eliberatoare s-au văzut imediat. Aivar se consideră un pasager fericit, mai ales că a fost o decizie conștientă. „Am învățat prin experiența personală că oamenii se dezvoltă când ies din zona de confort”, spune el.
Citește povestea lui Aivar aici.
Puține inovații au definit secolul 20 mai mult decât mașina personală. Numărul mașinilor a crescut la nivel global, deoarece sunt văzute ca o posibilitate de a avea mai multă independență și libertate.
Vrei să devii „oficial” adult? Ia-ți permisul de conducere și… cumpără-ți prima mașină.
Cu toate acestea, dependența față de mașini se schimbă mulțumită politicilor de tipul orașe fără mașini, dar și datorită oamenilor despre care ai citit mai sus.
În același timp, tot mai multe persoane se despart de mașinile lor și aleg de bunăvoie să folosească transportul public, serviciile de ride-hailing, trotinetele electrice sau alte vehicule închiriate.
Bolt crede că prin oferirea mijloacelor alternative de transport, oamenii devin mai deschiși la ideea de ideea de a se despărți de mașina personală și de a-și schimba viețile.
Prin urmare, există o luminiță la capătul tunelului (pentru pietoni, nu pentru mașini).
